Chapter IV

Vacanța de iarnă. Elevii clasei 10 H a liceului Culver Creek își vor petrece 5 zile la munte, într-o cabană. Dintre acești elevi fac parte și Sophie și Robert Thompson, deși diferiți ca vârstă, în aceeași clasă deoarece băiatul a rămas repetent din cauza unei bătăi pe care i-a aplicat-o altui băiat. Unii ar spune că se urăsc întrucât nu-și vorbesc deloc iar atunci când o fac, se ceartă sau se critică reciproc. Sophie a rupt relația cu fratele ei în momentul în care a aflat de bătaie și de repetenție, iar el s-a conformat. Cu o seară înainte de ziua plecării, cei doi fac ultimele pregătiri. Niciunul nu doarme bine gândindu-se la cum vor sta 5 zile împreună, fără mama lor care să încerce să-i împace. Micul dejun decurge în liniște, ca de obicei. Toți se adună în fața liceului la ora 7:50, urmând ca autocarul să plece în curând. Pe tot parcursul drumului în autocar se aud cântece, jocuri și râsete, Sophie și Robert stând fiecare cu grupul său. Autocarul parchează în fața unei pensiuni mari în stil rustic iar copiii coboară uimiți de frumusețea întregii zone. Toți primesc la recepție cartele de acces în camerele lor. Sophie își alege o cameră cât mai îndepărtată de cea în care va sta fratele ei. Deși pe drum se făceau planuri pentru cum va fi pierdută prima zi de excursie, toți ajung să mănânce și să se culce devreme, rupți de oboseală. Noaptea trece parcă prea încet astfel că la ora 6 cineva dă trezirea folosindu-se de o tigaie și o lingură. De parcă asta ar fi ora la care se trezesc în fiecare zi, toți sunt în living în câteva minute. Ziua trece repede, în program fiind o expediție în apropierea cabanei de la marginea pădurii și o bătaie neprogramată cu bulgări, pornită bineînțeles de Robert, spre dezamăgirea surorii sale. Se încheie cu învinețirea ochiului unui băiat. Seara continuă cu diferite jocuri, de la cărți până la Adevăr sau Provocare, următoarele zile fiind petrecute ziua afară și seara înăuntru. S-a ajuns și la ultima zi de excursie. După o ultimă expediție din care fiecare și-a luat câte un mic "suvenir", elevii se întorc la pensiune. Ziua trece prea repede iar seara se adună toți în living pentru a spune povești și impresii despre ultimele 5 zile. Sophie este în camera ei, citind. Colega ei de bancă îl roagă pe Robert să meargă și să o cheme și pe ea, acesta lăsându-se cu greu convins. Urcă, bate la ușă și intră. Surprinsă, fata îl întreabă ce vrea. Acesta îi spune de ce a venit. Când dă să iasă, se ia lumina. Cei doi sunt blocați în aceeași cameră. Panicată, Sophie începe să tremure, dar Robert îi spune că va fi bine, ceea ce o surprinde. Amândoi stau tăcuți multă vreme. Până la urmă Sophie sparge liniștea. Îi spune cât de mult ar vrea să poată recunoaște că sunt frați, să nu-i mai fie rușine cu el. Nu îl mai recunoaște, nu știe cu cine s-a înhăitat de l-a adus în starea asta. Acesta privește tăcut, cu ochii mari, spunând într-un final că preferă ca ea să nu afle adevărul. Soph insistă, spunând că nici nu se aștepta la altceva. Atunci băiatul a răbufnit. I-a spus cum într-o zi a auzit doi băieți vorbind despre o fată, despre cum arată și împărtășind opinii nesimțite. S-a uitat în direcția în care priveau. Era ea, sora lui. S-a enervat, cum să permită ca cineva să își bată joc de surioara lui? A sărit la bătaie, unul a fugit și l-a chemat pe director, celălalt a fost bătut. A fost lăsat repetent. Nu a vrut să o rănească, a preferat să se îndepărteze. În prima zi l-a văzut pe cel care a fugit și l-a lovit cu bulgări până l-a învinețit. Soph a început să plângă. Rob a luat-o în brațe. În secunda următoare, curentul a revenit. Au ieșit și au aflat că un lup stricase panoul electric. A doua zi au stat împreună în autocar. Se înțelegeau.