Chapter II

Numele ei era Judy Sanders. Era o infirmieră prea prost plătită pentru prestigiul spitalului în care lucra și mamă singură a unei fete de la care nu putea cere mai mult, un copil care o asculta, o ajuta, învăța bine și înțelegea că nu i poate oferi totul pe tavă. Însă balul de absolvire al fetei se apropia și aceasta își dorea foarte mult o rochie elegantă pentru bal, o rochie mult prea scumpă însă pentru femeia a cărui salariu se ducea pe chirie, întreținere și mâncare. Însă de la o vreme ajunge mai târziu acasă. Stă peste program pentru a se ocupa mai atent de pacienți astfel încât poate face rost de câțiva bănuți în plus pe care îi pune deoparte pentru rochia fiicei ei. De o lună tot face asta, rămânând doar două luni până la bal iar ea încerca să strângă cât de mulți bani putea. Într-o zi făcea ordine în bibliotecă iar când a ridicat una din cărțile fetei a observat câteva bancnote de 10 și 20 de dolari. Nu știa ce să creadă. Știa că fiica ei nu avea cum să fure dar nu putea să nu se întrebe de unde a făcut aceasta rost de bani. A doua zi s-a hotărât să roage o colegă s-o înlocuiască pentru a pleca mai devreme de la spital, știind că va pierde niște bani, doar ca să vadă ce face fiica ei cât ea este la muncă. A luat autobuzul spre liceu, atunci când a ajuns văzând-o pe fată îndreptându-se la rândul ei spre stația de autobuz. Neștiind ce să facă, a încercat să se ascundă însă Ingrid, fata, a observat-o și i-a sărit în brațe. A întrebat-o dacă s-a întâmplat ceva ce a făcut-o să termine mai devreme, însă femeia i-a spus doar că a vrut s-o conducă acasă. Ingrid i-a spus că trebuia să meargă la ora de meditații dar că va fi acasă înainte de cină. Din nou, nu știa ce să creadă. Nu înțelegea cum de avea nevoie de meditații și de unde are bani pentru a-și plăti lecțiile. Aceasta s-a oferit să meargă cu fata la meditații și au pornit împreună spre stația de autobuz. Ajunse la locație, sunt întâmpinate de un copil de generală. Cele două intră în casă iar fata îi spune mamei copilului că este însoțită de mama ei. Cele două femei își petrec cele două ore în care fata îl ajută pe copil cu temele discutând. Așa află Judy că pentru câțiva dolari fiica ei ajută copiii de generală să-și facă temele. Ajungând acasă, mama îi spune fetei că nu mai trebuie să-și piardă timpul cu meditațiile însă fata îi spune că nu poate irosi banii mamei ei pentru bal. Noaptea, Judy s-a hotărât să-i cumpere a doua zi după orele suplimentare rochia pentru bal. A doua zi însă, la spital, a avut loc un incident. Câteva pungi cu diferite substanțe nutritive au căzut de pe căruțul pe care erau puse iar peste ele câteva ustensile care au spart pungile. Asistenta care ar fi trebuit să se ocupe de căruț a dat vina pe Judy iar aceasta, neavând dovezi pentru a contesta, a fost obligată să plătească o sumă mult prea mare pentru posibilitățile ei. Din păcate, trebuia să folosească banii strânși pentru rochie. Când a mers următoarea zi la spital, a aflat că fata ei a venit mai înainte cu banii. Femeia a plecat într-un suflet la prânz la liceu. Când a văzut-o, a întrebat-o de unde a avut bani să dea. Aceasta i-a spus că avea bani strânși pentru rochie însă cum știa că mama ei are probleme, s-a dus și a plătit pungile distruse. Judy a început să plângă. A luat-o de mână, s-au dus acasă, a luat banii economisiți și au plecat să-i cumpere rochia visurilor ei. Peste două luni, Judy își vedea fiica strălucind la balul de absolvire.